11
22
Craiova meniu:

Sorin Cartu despre Craiova Maxima

[ Craiova Maxima ]
[ : 2013-05-18 ]
[ România ]

Sorin Cartu despre Craiova Maxima

 4382 Prezentarea fotbalistului Sorin Cârţu ar trebui să înceapă cu un semn de exclamare. De fapt, cu mai multe semne de exclamare. Nu exagerăm. Când primea balonul, te puteai aştepta la orice. Era o mirare continuă. Execuţiile pe care alţii le reuşesc o dată-n viaţă, Cârţu le prezenta generos publicului. Dacă Balaci a fost dirijorul, Cârţu a fost artistul Craiovei Maxima. Şi ca antrenor a încercat să nu-i dezamăgească pe suporteri. „Unul dintre reperele filosofiei mele e ca echipa pe care o pregătesc să nu piardă meciurile de acasă. Nu vreau ca spectatorul să plece supărat”, a mărturisit Sorin. Anii au trecut peste rebelul atacant, au apărut firele albe. L-am invitat pe Cârţu să discutăm despre Universitatea Craiova, măcar aşa, să ne convingem că a existat cu adevărat.

- Ilie Balaci spunea că Universitatea Craiova a murit odată cu retragerea sa. Dumneavoastră spuneaţi că regresul „Ştiinţei” a început de la mingea trimisă în bară de Sorin Cârţu, la Sarajevo, în 1984.
- Dacă treceam în primăvara europeană, nu cred că s-ar fi destrămat aşa uşor echipa. Exact în acea iarnă a plecat Ştefănescu. Ilie Balaci, care participase mai puţin în toamnă, a plecat şi el la Olt. S-a rupt unitatea de grup a Universităţii, pentru că noi eram o echipă care, pe lângă calităţile tehnice deosebite ale jucătorilor, alcătuiam o familie.
- Aţi trecut de Olympiakos Pireu şi de Betis, când aţi marcat toate golurile Craiovei. Apoi a venit meciul cu Zelejnicear Sarajevo, 2-0 pentru „Ştiinţa” în Bănie, unde nu aţi înscris. Scorul nu a fost suficient pentru calificare, aţi pierdut returul cu 4-0.
- În general, un 2-0 acasă e un scor de calificare. Pe noi ne-a prins foarte rău acel retur, aveam foarte mulţi accidentaţi. Negrilă a jucat cu mâna ruptă, cu fisură. Nu aveam jucători apţi, aşa încât s-a apelat şi la Negrilă.

Comparaţie Craiova Maxima – Steaua 1986
- Steaua a aniversat recent 27 de ani de la victoria de la Sevilla. Aţi putea face o comparaţie între Craiova Maxima şi Steaua 1986?
- Ca joc de echipă cred că Steaua a fost superioară. Dacă luăm jucătorii individual, mi se par mult mai buni fotbaliştii Universităţii.
- Cum aţi învăţat să driblaţi?
- Nu înveţi să driblezi, te naşti cu feelingul ăsta. Driblingul e un har pe care ţi-l dă Dumnezeu. Şi portarul trebuie să aibă har. Portarul nu poţi să-l faci, aşa s-ar pune multă lume în poartă. Trebuie să ai chemare. Tot de har e nevoie dacă eşti numărul 10. De exemplu, Dobrin. Pentru inteligenţa pe care o avea Dobrin în joc, pentru soluţiile pe care le găsea, poţi să-l compari cu Einstein. Şi asta nu înseamnă că el în viaţa de zi cu zi era vreun Einstein.
- De multe ori aţi ratat în situaţii simple, dar aţi înscris goluri cu execuţii sau după faze fantastice. I-aţi spus lui Silviu Lung că aveţi prea multe soluţii în cap.
- Da, aşa e. Când scăpai singur cu portarul, aveai multe variante. Ba să-l driblezi, ba să dai pe lângă el, ba să dai o scăriţă. Şi aici s-au născut multe discuţii. Nu-mi aduc aminte ca ratările mele să fii prejudiciat maxim echipa, să piardă un meci, nu vorbesc despre vreun obiectiv. În general, marcam la jocurile importante. Mă concentram foarte mult pentru meciurile importante, să scot calitatea maximă. Sunt golgeterul Universităţii în cupele europene. Toate golurile au fost frumoase, toate mi-au plăcut. Când scăpai pe centru singur cu portarul, te mai deconectai. Eram mai concentrat când veneam din lateral, plus că adversarii nici nu se aşteptau să finalizez. Greu găseai jucători de tipul meu în România. Atunci mai găseai, dar acum nu găseşti.

Olympiakos Pireu a vrut să-şi cumpere „Naşul”
- Ce fotbalist a semănat cu Sorin Cârţu ca stil de joc?
- Din fotbalul ultimilor ani, Adrian Ilie. Astăzi nu găseşti nici un jucător care scapă într-un unghi închis, se face că centrează şi dă în colţul scurt.
- Nu s-au supărat grecii pe Cârţu? Din patru meciuri cu Olympiakos Pireu, aţi marcat în trei partide, iar două victorii au fost cu 1-0.
- Ba din contră, m-au remarcat, au şi vrut să mă transfere după a doua „dublă”. Au iniţiat discuţiile şi s-au tăiat, ştii cum era în perioada respectivă. În locul meu l-au cumpărat pe Sesic de la Steaua Roşie Belgrad. Nu ştiu amănunte, ştiu că s-au tăiat negocierile de sus, de la nivel politic.
- Aţi fost o generaţie ghinionistă din acest punct de vedere.
- Noi am fost prejudiciaţi în ceea ce înseamnă exprimarea şi exploatarea talentului nostru. Se tot spune că beneficiam de privilegii ca fotbalişti. Păi erau privilegii pe care nu trebuia să ni le dea statul. Trebuiau să vină normal la talentul şi valoarea noastră. Generaţia mea este o generaţie prejudiciată, ne-am născut contratimp. Şi ca jucători, şi ca antrenori. În momentul când fotbalul nostru a început să se aşeze pe baze profesioniste, am început să fim consideraţi bătrâni, să vină generaţia tânără, că are nu ştiu ce mentalitate.
- A fost singura ofertă externă?
- Am mai avut una din Germania, când am jucat acolo cu Lotul B al României. Am jucat la Kaiserslautern, am dat gol, am jucat foarte bine, prin 1978 sau 1979. Se racolau fotbalişti, Kaiserslautern a fost interesată din ce ştiu.

De ce nu a rămas în Occident în „Epoca de Aur”
- Nu regretaţi că nu aţi rămas în Occident?
- Eu întotdeauna am fost cu viziune capitalistă, chiar şi în perioada respectivă. Nu m-a preocupat să rămân, pentru că ştiam repercusiunile asupra familiei. Toată familia avusese un şoc când sora mea a murit la vârsta de 19 ani. Îţi dai seama, era încă un şoc să mai plec şi eu. M-ar fi condamnat în contumacie, nu mai aveam voie vreo cinci ani să vin în ţară. Familia a fost singurul motiv pentru care nu am plecat. Altfel, aş fi plecat în doi timpi şi trei mişcări.
- Cum s-a mobilizat Craiova să o învingă pe Leeds, să o elimine pe Fiorentina campionilor mondiali Passarella şi Antognoni?
- Ţi-am spus, Craiova a fost o echipă de excepţie. Noi am fi putut juca la Fiorentina sau Benfica, dar nu am ajuns acolo doar din cauza politicului. Ştiam că avem valoare, că eram mai valoroşi decât mulţi de acolo.
- Craiova a spart nişte bariere psihologice.
- A spart. Noi, Craiova, am învăţat lumea ce e fotbalul de performanţă. Tot prin Craiova s-au făcut performanţe şi la echipa naţională. Nu trebuie uitat că participarea României la Campionatul European din Franţa 1984, primul turneu final la care ne-am calificat după Mexic 1970, s-a făcut pe umerii Craiovei, ai cărei jucători au fost foarte exploataţi. Au fost nişte ani deosebit de încărcaţi. Când făceam nişte socoteli, din 365 de zile cred că s-a stat vreo 200 şi ceva în cantonament şi la meciuri. Chiar Ţicleanu a făcut un calcul. A fost o selecţie de calitate, s-au strâns în timp jucătorii. A început prin 1976, când a venit Teaşcă şi a fost înlocuită generaţia lui Oblemenco.

„Craiova nu-şi respectă valorile”
- Teaşcă a promovat tineri, dar l-a scos din echipă pe Oblemenco, care a suferit din cauza tratamentului „Piticului”.
- E caracteristic Craiovei. Nu i-a obligat nimeni pe cei de la Craiova să nu încerce o mediere. Când Teaşcă i-a eliminat pe Oblemenco şi pe Deselnicu, compartamentul celor de acolo a lăsat de dorit, cum lasă şi acum. Uită-te la tot ce înseamnă imaginea făcută de Craiova Maxima şi la bătaia de joc pe care o face Mititelu. Toţi se mândresc cu imaginea şi palmaresul Universităţii, dar gândiţi-vă de ce tratament au ei parte şi cum e tratat cel care a distrus, a falimentat, ne-a făcut de cacao şi de râsul poate nu doar a ţării, ci şi a Europei. Craiova nu-şi respectă valorile. Aceasta este cultura, educaţia, totul de aici pleacă.
- V-a spus ceva Duckadam la meciul din 1983, când i-aţi marcat patru goluri, dar aţi ratat şi un penalty, iar Craiova a câştigat cu 5-2.
- Practic puteam să-i dau cinci goluri! Eram prieteni, ne cunoşteam de la echipa naţională, ştia că nu era o performanţă întâmplătoare.
- Cum apăra penalty-urile? Care era secretul său?
- Păi atunci am început să-l antrenez şi în 1986 a luat Cupa Campionilor. Avea forţă mare în picioare, nu pleca după fentă. Trebuia să dai foarte bine, să plasezi foarte bine balonul. Avea o musculatură deosebită la picioare şi avea şansa să se împingă din picioare şi să reuşească un plonjon de nu ştiu câţi metri. Nu pleca niciodată înainte ca jucătorul să tragă.
- În 1989, Craiova a învins, cu Cârţu antrenor, pe Steaua, Dinamo şi Victoria, o performanţă greu de închipuit pentru „Epoca de Aur”.
- Jucam cinstit meciurile, ştiam ce jucători am. În 1989 aveam deja un an şi jumătate de muncă la echipă.
- Aţi avut probleme pentru că aţi învins echipele regimului?
- Cu Dinamo au fost vreo 50.000 de spectatori, a fost o atmosferă de senzaţie. Mircea Lucescu a fost supărat, fiecare antrenor găseşte motive când echipa sa a pierdut. A fost un meci de senzaţie, lumea poate să-l vadă, există pe un CD. Dinamo bătuse cu câteva zile înainte pe Panathinaikos cu 6-1, şi în ce stil îi bătuse!
- În Ghencea cum a fost?
- Acolo am avut puţină şansă.
- Balint a ratat un penalty.
- Au ratat penalty la 1-0, a apărat Crişan. S-a jucat pe un strat subţire de zăpadă care mai anulează şi plusul tehnico-tactic. Steaua era foarte bună, juca şi Hagi. S-a jucat un pic mai repede, mingea avea foarte mare viteză. Au venit golurile lui Ştefan Stoica şi Bica. După meci, Iordănescu a venit să mă felicite. Eram un antrenor tânăr, un fotbalist care am fost simpatizat de Iordănescu şi de Ţiţi Dumitriu.

A interzis televizarea meciului cu Sibiul în 1991
- Aţi câştigat titlul în 1991 cu Craiova şi s-a speculat că eventul a fost obţinut şi cu ajutorul banilor proveniţi din transferul lui Gică Popescu la PSV Eindhoven.
- Totdeauna cine nu reuşeşte acuză.
- Aţi oprit televizarea unui meci pe finalul campionatului, când vă luptaţi cu Steaua pentru primul loc.
- A fost meciul cu Sibiul. Şi care era problema? De ce trebuia să-l televizăm? Hai să-ţi spun de ce am făcut asta. Cu o săptămână înainte, Televiziunea Română trebuia să transmită alternativ meciurile FC Argeş - Universitatea Craiova şi Inter Sibiu - Steaua. Domnul Ţopescu sau cine era şef la momentul respectiv, la intervenţia celor de la Steaua, nu a mai transmis partidele. Steaua juca la Sibiu şi a cumpărat meciul. Noi am jucat pe ploaie la Piteşti şi am pierdut cu 2-0. Steaua ne-a egalat atunci. N-au vrut să dea meciul, pentru că, la cererea telespectatorilor, au decis să dea nu ştiu ce partidă de la Wimbledon în reluare. Etapa următoare, Sibiul venea la noi. Aici era combinaţia. Îţi dau ţie meciul şi mergem la Craiova să-i încurcăm. Trebuiau să ceară aprobarea noastră să-l televizeze.
- Şi nu aţi fost de acord.
- Le-am zis să mai difuzeze o dată reluarea meciului de la Wimbledon. Eu consider că e mult mai bine pentru poporul român să vadă reluarea de la Wimbledon decât meciul de campionat. Am gândit rău? N-am gândit rău, m-am gândit la popor.
- A născut discuţii şi victoria de la Hunedoara, prin care Craiova şi-a sigilat titlul. Jackie Ionescu, antrenorul Corvinului, a acuzat „Ştiinţa” că i-a demobilizat jucătorii.
- Ce trebuia să facem? La Steaua, de când se schimbase antrenorul, cu vreo 8 sau 9 etape înainte, când l-au adus pe Ienei, parcă, nu a mai pierdut nici un joc, a câştigat tot (n.r. Ienei l-a schimbat pe Hălmăgeanu în etapa a 24-a. Steaua a obţinut două remize, iar restul au fost victorii). Înainte era o echipă care şchiopăta. Ştii cât a fost în tur? Cu cât am bătut pe Corvinul? Cu 8-1! Nu o puteam bate şi în retur? Nu aveam voie, că se supara Jackie! (n.r. Craiova a câştigat titlul la golaveraj)

Coşmarul de la Limassol
- Cum l-aţi transferat pe albanezul Roland Agalliu, primul jucător străin care a activat în România după Revoluţie?
- L-am văzut în „dubla” cu Partizani Tirana din Cupa UEFA. Mi-au plăcut vârfurile lor, eu am vrut să-l iau şi pe celălalt, nu mai ţin minte cum îl chema. Era mai tânăr, a plecat prin Italia, era mult mai fotbalist.
- Cât a costat?
- Nu mai ţin minte, 8-10.000 de dolari. Erau foarte mulţi bani atunci, îţi puteai lua vreo trei apartamente.
- A contribuit şi el la titlu.
- Da, era fotbalist bun, dar avea o atitudine, aşa, mai albaneză. Mai întârzia.
Discuţia de pe terasa hotelului unde e cazată echipa din Iaşi se întrerupe câteva secunde. „Cine e ăsta, mă? ”, exclamă Cârţu. Un tip în halat alb se plimbă prin hol. „Prunea e în halat? Are nevoie de refacere! ”, punctează antrenorul.
- Că tot aţi vorbit de Prunea. Ce s-a întâmplat în returul cu Apollon Limassol? A fost 2-0 la Craiova şi aţi pierdut în Cipru cu 3-0. Prunea a fost acuzat.
- A fost o zi proastă. Nu au vrut să joace în nocturnă, au jucat la prânz, ne-au spart. Am acuzat foarte mult căldura şi am avut multă neşansă, am avut nişte ocazii! Meciul a început cu handicap, a fost 1-0 în minutul 6 (n.r. minutul 10), cu un penalty dat la mişto de un arbitru din Bulgaria. Observatorul era beat, ne-au făcut varză. În vestiarul unde ne dezbrăcam, aia dădeau cu picamerele. A fost o nebunie, o organizare de toată jena. Bine, asta nu e o scuză, dar aşa a fost. A fost 1-0 pe nedrept, am ratat multe ocazii. Pe urmă a venit o greşeală a lui Prunea şi ne-au egalat.
- La Craiova aţi avut un conflict cu Prunea, Zamfir şi Neagoe, care au fost excluşi din lot, în anul următor eventului din 1991, ulterior au fost reprimiţi. Acum, Prunea v-a ofertat să preluaţi echipa din Iaşi.
- El a mers pe prietenia cu Zamfir, ei s-au băgat în nişte jocuri, au fost influenţaţi. Neagoe şi Zamfir au fost lansaţi de mine în fotbal, am avut cea mai mare contribuţie în construcţia lor. Crezi că nu am mai vorbit cu Prunea de 23 de ani? Ne-am mai întâlnit şi pe la federaţie, problemele de atunci au fost depăşite şi de unii, şi de alţii. La Iaşi am venit pentru că m-a rugat el.
- Cine i-a influenţat?
- Marcel Popescu, ştiu eu mai cine a mai fost? Nu a fost bine pentru noi, am făcut jocurile unor duşmani. Cu Marcel Popescu vorbesc dacă mă întâlnesc. Nu-i dau telefon să văd ce face, dar, dacă ne întâlnim, vorbim.

CLASAMENTUL LUI CÂRŢU - CEI MAI BUNI JUCĂTORI AI CRAIOVEI
1. Oblemenco – „Ca mit şi ca iniţiator. Cu el a început Craiova”
2. Balaci
3. Ştefănescu
4-5 Oricare jucător din generaţia mea
Campania întreruptă din 1984 (Cupa UEFA)
Betis Sevilla - Universitatea Craiova: 1-0
Universitatea Craiova - Betis Sevilla: 1-0 (6-3 după penalty-uri)
A înscris Cârţu
Universitatea Craiova - Olympiakos Pireu: 1-0
A marcat Cârţu
Olympiakos Pireu - Universitatea Craiova: 0-1
A înscris Cârţu
Universitatea Craiova - Zelejnicear: 2-0
Au înscris Beldeanu şi Cămătaru (din penalty)
Zelejnicear - Universitatea Craiova: 4-0

Scurt CV Sorin Cârțu
Data naşterii: 12.11.1955
A jucat la Universitatea Craiova şi Electroputere Craiova
A câştigat ca jucător două titluri şi patru Cupe cu Universitatea Craiova
A ajuns împreună cu „Ştiinţa” în semifinalele Cupei UEFA în 1983
Are 7 selecţii în Naţională
A antrenat pe Electroputere, Univ. Craiova, Romania tineret, Rapid, Extensiv, Veria (Grecia), Oţelul, FC Argeş, Poli Timişoara, FC Naţional, Dacia Mioveni, Pandurii, CFR, CSM Iaşi
Două trofee a câştigat Cârţu cu Craiova, singurele din cariera sa de antrenor: Titlul şi Cupa în 1991

: 9 ( 1 ) - !



15-11-2024: Sorin Cîrțu a revenit în conducerea Universității Craiova
Sorin Cîrțu a revenit în conducerea Universității Craiova. Marea legendă a clubului din Bănie a primit un post onorific în organigrama actuală a clubului.

Chiar de ziua lui de naștere, Sorin Cîrțu a primit postul de președ ...
[ ]

Craiova Maxima

05-08-2021: Nae Ungureanu a fost externat
Fostul component al Craiovei Maxima, Nae Ungureanu, a părăsit patul de spital în cursul dimineţii de 4 august, după aproape o săptămână de tratament şi atentă supraveghere. Pe fondul temperaturilor ridicate, „Roşu“ suferise un acciden ...
[ ]

Craiova Maxima

06-04-2021: 38 de ani de la semifinala de Cupă Europeană cu Benfica
Astăzi, 6 aprilie 2021, se împlinesc 38 de ani de când Universitatea Craiova evolua într-o semifinală de Cupă Europeană, premieră în fotbalul românesc. „N-am avut niciodată o echipă atât de mare”, titra presa la acea vreme.
...
[ ]

Craiova Maxima

01-04-2021: Omagiu adus părintelui Craiovei-Maxima
Astăzi, 1 aprilie 2021, se comemorează 7 ani de când ne-a părăsit profesorul Corneliu Andrei Stroe. Veți rămâne mereu în inimile alb-albastre!

A fost unul dintre artizanii Craiovei Maxima. S-a aflat ĂŽn conducerea clubului Uni ...
[ ]

Craiova Maxima

26-03-2020: Câtă dreptate aveai, Costică!
Costică Ștefănescu, fostul fundaș al Stelei și al Universității Craiova, ar fi împlinit astăzi 69 de ani.

Ioan Chirilă l-a asemănat cu un diplomat „care pare să-și fi uitat valiza pe vreo masă de conferință, la Genev ...
[ ]

[ Florea Adrian ]
Craiova Maxima

Meditatii

Username:
Parola:
  Am citit si sunt de acord cu politica de confidentialitate a website-ului.

Creare cont nou - Trimitere parola
Comentarii - Utilizatori
© Universitatea Craiova .eu
4 august 2001 - 16 aprilie 2026

Dictionar   Meditatii